minimetru

MINIMÉTRU, minimetre, s.n. Instrument mecanic de măsurare a lungimilor prin metoda comparativă, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese. – Din fr. minimètre.

Trimis de LauraGellner, 31.05.2004. Sursa: DEX '98



minimétru s. n. (sil. -tru), art. minimétrul; pl. minimétre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MINIMÉTR//U minimetrue n. Instrument de precizie pentru măsurarea lungimilor, indicând abaterile lor faţă de un etalon. /<fr. minimetre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MINIMÉTRU s.m. Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor faţă de un etalon de comparaţie. [< fr. minimètre].

Trimis de LauraGellner, 04.11.2006. Sursa: DN



MINIMÉTRU s. n. instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor faţă de un etalon. (< fr. minimètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN