- mima
- MIMÁ, mimez, vb. I. tranz. A interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim (2). ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MIMÁ vb. a imita, a reproduce, (înv.) a închipui. (A mima gesturile cuiva.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMIMÁ vb. v. simula.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemimá vb., ind. prez. 1 sg. miméz, 3 sg. şi pl. mimeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MIM//Á mimaéz tranz. 1) (idei, sentimente, stări sufleteşti, atitudini etc.) A exprima prin mimică, fără a recurge la cuvinte. 2) (gesturile, felul de a fi al cuiva) A reproduce cu fidelitate; a imita; a copia. /<fr. mimerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMIMÁ vb. I. tr. A interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. ♦ A imita gesturile, felul de a fi al cuiva. [< fr. mimer, it. mimare].Trimis de LauraGellner, 02.11.2006. Sursa: DNMIMÁ vb. tr. 1. a interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. 2. a imita gesturile, vocea, felul de a fi al cuiva. (< fr. mimer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.