miluitor

MILUITÓR, -OÁRE, miluitori, -oare, adj. (înv.) Darnic. [Pr: -lu-i-] – Milui + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



miluitór adj. m. (sil. -lu-i-), pl. miluitóri; f. sg. şi pl. miluitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic