milogire

MILOGÍRE, milogiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a se milogi şi rezultatul ei: lamentare, tânguire. – v. milogi.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



milogíre s. f., g.-d. art. milogírii; pl. milogíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic