Dicționar Român. 2013.
mieluşel — MIELUŞÉL, EÁ, ÍCĂ, mieluşei, ele, subst. 1. s.m. şi f. Diminutiv al lui miel; mieluş, mieluşor, mieluţ. 2. s.m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheaţă. – Miel + suf. uşel. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
miel — MIEL, miei, s.m. Puiul (mascul al) oii, în primele luni de la naştere. ♢ Zăpada (sau omătul) mieilor zăpada care cade uneori primăvara târziu. ♦ Blana prelucrată a puiului oii; carnea acestui animal. – Din lat. agnellus. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
mieluş — MIELÚŞ, Ă, mieluşi, e, s.m. şi f. (Rar) Mieluşel. – Miel + suf. uş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIELÚŞ s. v. mieluşel, mieluşor, mieluţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime mielúş s. m … Dicționar Român
mieluşor — MIELUŞÓR, mieluşori, s.m. Mieluşel (1). – Miel + suf. uşor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIELUŞÓR s. v. mieluţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime mieluşór s. m., pl. mieluşóri … Dicționar Român
