- mie
- MÍE, mii, num. card., s.f. I. Numărul care în numărătoare are locul între 999 şi 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ♢ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă şi suta. ♢ loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ♢ expr. Mii şi sute sau mii şi mii = extrem de mulţi. A avea o mie şi o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componenţa numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. s.f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – lat. milia (pl. lui mille).Trimis de LauraGellner, 02.01.2005. Sursa: DEX '98MÍE s. (fam.) miar. (Avea la el doar o mie pentru cumpărături.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMIE-LUŞÉI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimedóuă mii num.Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficmíe s. f., art. mía, g.-d. art. míei; pl. mii, art. míileTrimis de siveco, 13.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficMÍE1 mii num. card. 1) Nouă sute plus o sută. 2) (cu valoare de num. ord.) Al miilea; a mia. /<lat. miliaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMÍE2 mii f. 1) Număr constând din o mie de unităţi. 2) Cifra 1000. 3) Obiect marcat cu cifra dată. [G.-D. miei] /<lat. miliaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmíe (míi), s.f. – Numeral cardinal după 999; miar. – Mr. ńil’e, megl. mil’ă, istr. mil’e. lat. mῑlia, pl. lui mῑlle (Puşcariu 1069; Candrea-Dens., 1100; REW 5573), cf. alb. miië (Philippide, II, 648), it. mille, fr., sp., port. mil. – Der. miar, s.n. (arg.), format după decar, sutar; miaş, s.m. (căpitan peste o mie de soldaţi); înmii, vb. (a înmulţi cu o mie); miime, s.f. (a mia parte).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.