microfonie

MICROFONÍE, microfonii, s.f. 1. Reacţie acustică nedorită care apare între microfonul şi difuzorul unui sistem electroacustic în condiţiile unei amplificări mari sau ale amplasării acestora în încăperi necorespunzătoare din punct de vedere acustic. 2. Perturbaţie într-un sistem electroacustic datorată vibraţiei mecanice nedoritc a unor componente ale acestuia; efect microfonic. – Din fr. microphonie.

Trimis de LauraGellner, 30.05.2004. Sursa: DEX '98



microfoníe s. f. (sil. -cro-), pl. microfoníi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MICROFONÍ//E microfoniei f. Reacţie acustică nedorită care apare între microfonul şi difuzorul unui sistem electroacustic. /<fr. microphonie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MICROFONÍE s.f. 1. Reacţie care se produce între un microfon în funcţiune şi difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ♦ Fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcţionează bine gama de unde scurte. 2. Slăbire a vocii. [gen. -iei. / < fr. microphonie].

Trimis de LauraGellner, 08.06.2005. Sursa: DN



MICROFONÍE s. f. 1. reacţie care se produce între un microfon în funcţiune şi difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ♢ fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcţionează bine gama de unde scurte. 2. slăbire a vocii. (< fr. microphonie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN