micoriză

MICORÍZĂ, micorize, s.f. Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din fr. mycorhize.

Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX '98



micoríză s. f., g.-d. art. micorízei; pl. micoríze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MICORÍZĂ f. biol. Convieţuire stabilă între anumite categorii de ciuperci şi rădăcinile unor plante superioare (stejarul, mesteacănul, bradul etc.). /<fr. mycorhise

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MICORÍZĂ s.f. (biol.) Convieţuire stabilă între anumite ciuperci şi rădăcinile plantelor superioare. [< fr. mycorhise, cf. gr. mykes – ciupercă, rhiza – rădăcină].

Trimis de LauraGellner, 31.10.2006. Sursa: DN



MICORÍZĂ s. f. asociaţie simbiotică între ciuperci şi rădăcinile plantelor superioare. (< fr. mycorhise)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN