- miambal
- MIÁMBAL s.n. Suc de lemn-dulce, coagulat şi turnat în formă de bastonaşe, întrebuinţat în trecut ca medicament contra tusei. [pr.: mi-am-] – Din tc. meyanbalı.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MIAMBÁL s. candel negru.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemiámbal s. n. (sil. mi-am-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmiambál s.n. – Zeamă de lemn-dulce. tc. mlan bal (Şeineanu, II, 259). sec. XIX, înv.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.