- meşină
- MEŞÍNĂ, meşine, s.f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptuşirea încălţămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărţi etc.). – Din tc. meşın.Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX '98meşínă s. f., g.-d. art. meşínei; pl. meşíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMEŞÍN//Ă meşinăe f. Piele de oaie sau de capră tăbăcită, folosită, mai ales, la căptuşirea încălţămintei. /<turc. meşinTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmeşínă (-ni), s.f. – Piele tăbăcită. – Mr. mişine, megl. mişin. tc. meşin, din per. mῑš "oaie" (Şeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.