metal

metal
METÁL1, metale, s.n. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură şi electricitate, ductil şi maleabil, solid la temperatură obişnuită. (din fr. métal, germ. Metall, lat. metallum)
Trimis de tavi, 22.01.2008. Sursa: MDN

METAL-2 elem. v. Metalo-.
Trimis de tavi, 22.01.2008. Sursa: MDN

METÁL, metale, s.n. 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură şi de electricitate, maleabil şi ductil, de obicei solid la temperatura obişnuită; p. ext. aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente şi alte materiale etc. ♢ Metal nobil = metal care se găseşte în natură în cantităţi mici şi care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal preţios = aurul, platina şi argintul. Metal rar = metal care se găseşte în cantităţi mici sau în stare dispersă în scoarţa Pământului. ♦ fig. Bani. 2. (pop.; la pl.) Substanţă chimică. [pl. şi: (rar) metaluri] – Din fr. métal, germ. Metall.
Trimis de LauraGellner, 22.01.2008. Sursa: DEX '98

METÁL s. (chim.) (înv.) madem.
Trimis de siveco, 22.01.2008. Sursa: Sinonime

metál s. n., pl. metále
Trimis de siveco, 22.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

METÁL metale n. Element chimic cu luciu specific, caracterizat prin conductibilitate termică şi electrică, opacitate, ductibilitate şi maleabilitate. /<fr. métal, germ. Metall
Trimis de siveco, 22.01.2008. Sursa: NODEX

METÁL s.n. 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură şi de electricitate, ductil şi maleabil, de obicei solid la temperatura obişnuită. 2. Aliaj al unor metale (1). [pl. -le, -luri. / cf. fr. métal, germ. Metall < lat. metallun].
Trimis de LauraGellner, 22.01.2008. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • Metal — Entstehungsphase: Anfang 1970er Jahre Herkunftsort: Großbritannien Stilistische Vorläufer Hard Rock Pionierbands …   Deutsch Wikipedia

  • métal — métal, aux [ metal, o ] n. m. • déb. XIIe; lat. metallum « métal, mine » 1 ♦ Corps simple, doué d un éclat particulier (éclat métallique), bon conducteur de la chaleur et de l électricité et formant, par combinaison avec l oxygène, des oxydes… …   Encyclopédie Universelle

  • Metal — Met al (? or ?; 277), n. [F. m[ e]tal, L. metallum metal, mine, Gr. ? mine; cf. Gr. ? to search after. Cf. {Mettle}, {Medal}.] 1. (Chem.) An elementary substance, as sodium, calcium, or copper, whose oxide or hydroxide has basic rather than acid… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • metal — (Del fr. métal, o cat. metall). 1. m. Quím. Cada uno de los elementos químicos buenos conductores del calor y de la electricidad, con un brillo característico, y sólidos a temperatura ordinaria, salvo el mercurio. En sus sales en disolución… …   Diccionario de la lengua española

  • metal — sustantivo masculino 1. Cuerpo simple que se caracteriza por tener un brillo particular, ser un buen conductor del calor y la electricidad y ser sólido a temperatura ambiente (excepto el mercurio): metales alcalinos, metales de tierras raras,… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • metal — s. m. 1. Nome genérico dos corpos minerais, mais ou menos maleáveis e fusíveis, que são bons condutores da eletricidade e do calórico. 2.  [Figurado] Dinheiro; riquezas. 3. Tom, timbre. 4.  [Heráldica] Cor branca (de prata) ou amarela (de ouro).… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • metal — [met′ l] n. [OFr < L metallum, metal, mine, quarry < Gr metallon, mine, quarry] 1. a) any of a class of chemical elements, as iron, gold, or aluminum, generally characterized by ductility, malleability, luster, and conductivity of heat and… …   English World dictionary

  • Metal — Met al, v. t. [imp. & p. p. {Metaled} (? or ?) or {Metalled}; p. pr. & vb. n. {Metaling} or {Metalling}.] To cover with metal; as, to metal a ship s bottom; to metal a road. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • metal — Metal, Metallum. Metal d argent, Argentum. Metal fait d or, avec la cinquieme partie d argent, Electrum. Une sorte de metal qui se trouve és mines d or et d argent, Sandaracha. Qui tire les metaux de la terre, Metallicus …   Thresor de la langue françoyse

  • metal — I {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mnż III, D. u; lm D. i {{/stl 8}}{{stl 7}} substancja o charakterystycznym połysku, dużej ciągliwości i kowalności, będąca dobrym przewodnikiem ciepła i elektryczności, np. miedź, żelazo, ołów, złoto <łac. z gr.>… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • metal — METAL. s. m. Corps mineral qui se forme dans les entrailles de la terre, & qui est fusile & malleable. L or est le premier, le plus beau, & le plus precieux des metaux. il y a sept metaux qu on attribuë aux sept Planetes. le vif argent est un… …   Dictionnaire de l'Académie française

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”