metacentru

METACÉNTRU, metacentre, s.n. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care pluteşte este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziţie înclinată a corpului. – Din fr. métacentre.

Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX '98



metacéntru s. n., pl. metacéntre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



METACÉNTRU s.n. Intersecţia imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. [< fr. métacentre].

Trimis de LauraGellner, 29.10.2006. Sursa: DN



METACÉNTRU s. n. intersecţie a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. (< fr. métacentre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN