merita

MERITÁ, mérit, vb. I. tranz. A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. ♦ A justifica, a îndreptăţi preţuirea, interesul sau grija care i se acordă. ♦ spec. (Despre mărfuri, obiecte de schimb) A justifica preţul cerut; a face, a valora. – Din fr. mériter.

Trimis de cata, 23.03.2004. Sursa: DEX '98



MERITÁ vb. 1. (înv.) a învrednici, a meritarisi. (merita laudele noastre.) 2. v. face. 3. a i se cuveni. (merita o bătaie!)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



meritá vb., ind. prez. 1 sg. mérit, 3 sg. şi pl. mérită

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A MERITÁ mérit 1. tranz. 1) (avantaje sau inconveniente) A fi în drept să obţină sau să sufere (în conformitate cu cele înfăptuite). merita laudă. merita o pedeapsă. merita respectul. 2) (despre acţiuni, lucruri) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a comporta. Această noutate merită confirmare. 3) A fi demn de a avea alături de sine (în viaţă). 2. intranz. A avea merite (într-un anumit domeniu). /<fr. mériter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MERITÁ vb. I. tr. A i se cuveni, a fi vrednic de ceva. ♦ A avea calităţi, merite care îndreptăţesc stima, preţuirea cuiva. [P.i. mérit, 3,6 -tă. / < fr. mériter, it., lat. meritare].

Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DN



MERITÁ vb. tr. a fi vrednic de ceva; a i se cuveni. ♢ a justifica stima, preţuirea, interesul. ♢ (despre mărfuri) a justifica preţul, a valora. (< fr. mériter, lat. meritare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN