- meremet
- MEREMÉT, meremeturi, s.n. (înv. şi reg.) Lucrare de reparaţie sau de întreţinere. ♦ (fam.) Aranjare, dichisire. – Din tc. meremet, ngr. mereméti.Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98MEREMÉT s. v. refacere, reparare, reparat, reparaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemeremét s. n., pl. mereméturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmeremét (mereméturi), s.n. – Reparaţie, preparare, punere la punct, reglare. – Mr. mirimete, megl. mirimet. tc. meremet (Şeineanu, II, 257; Meyer 263; Lokotsch 1407; Ronzevalle 159), cf. ngr. μερεμέτι, alb., bg. meremet. – Der. meremetisi, vb. (a repara, a regla), cf. ngr. μερεμετίζω (din ngr. după Gáldi 209); meremetiseală, s.f. (reparaţie).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.