mercur

MERCÚR s.n. Element chimic, metal de culoare albă-argintie, cu luciu puternic, lichid la temperatura obişnuită, foarte dens şi mobil, întrebuinţat în tehnică şi în medicină; hidrargir, argint-viu. – Din fr. mercure, germ. Merkur.

Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98



MERCÚR s. (chim.) hidrargir, (pop.) argint-viu.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



mercúr s. n., simb. Hg

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MERCÚR n. Metal de culoare alb-argintie, lichid (la temperatură obişnuită), foarte dens şi mobil, cu diverse întrebuinţări în tehnică şi în medicină; hidrargir. /<fr. mercure, germ. Merkur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MERCÚR s.n. Metal argintiu, foarte dens şi mobil, care se prezintă în stare lichidă la temperatura normală; hidrargir; (pop.) argint-viu. [< fr. mercure, germ. Merkur].

Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DN



MERCÚR s. n. metal argintiu, foarte dens şi mobil, care se prezintă în stare lichidă la temperatură obişnuită; hidrargir; argint-viu. (< fr. mercure, germ. Merkur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN