- mercantil
- MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. (livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (peior.) Care se preocupă numai de câştigul material, care urmăreşte în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MERCANTÍL adj. v. comercial, interesat, materialist, negustoresc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. sg. mercantílă, pl. mercantíleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMERCANTÍL mercantilă (mercantili, mercantile) 1) rar Care ţine de negustorie; propriu negustoriei; negustoresc; comercial. 2) Care urmăreşte (numai) obţinerea câştigului material; fondat pe interese materiale; preocupat de interese materiale. 3) (despre sentimente) Care este bazat pe interese de căpătuire. /<fr. mercantileTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMERCANTÍL, -Ă adj. Referitor la comerţ, negustoresc, comercial. ♦ (Ironic) Preocupat exclusiv de câştig; interesat. [< fr. mercantile, cf. lat. mercari – a face comerţ].Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DNMERCANTÍL, -Ă adj. 1. referitor la comerţ, negustoresc, comercial. 2. preocupat exclusiv de câştig. ♢ (despre sentimente) bazat pe interese materiale. (< fr. mercantile)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.