meningocel

MENINGOCÉL, meningocele, s.n. (med.) Hernie a meningelor datorită unui defect al craniului sau al coloanei vertebrale. – Din fr. méningocèle.

Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98



meningocél s. n., pl. meningocéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MENINGOCÉL s.n. (med.) Tumoare a craniului formată de o hernie a meningelor. [< fr. méningocèle, cf. gr. meninx – membrană, kele – tumoare].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



MENINGOCÉL s. n. hernie a meningelor, printr-o breşă craniană. (< fr. méningocèle)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN