menadă

MENÁDĂ, menade, s.f. (mitol.) Bacantă; fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din fr. ménade.

Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98



MENÁDĂ s. v. bacantă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



menádă s. f., g.-d. art. menádei; pl. menáde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MENÁD//Ă menadăe f. mit. Preoteasă a zeului Bachus; bacantă. /<fr. ménade

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MENÁDĂ s.f. Bacantă; (fig.) femeie exaltată, furioasă. [< fr. ménade, cf. gr. mainas < mainesthai – a fi furios].

Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DN



MENÁDĂ s. f. 1. bacantă. 2. (fig.) femeie exaltată, furioasă. (< fr. ménade)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN