- melegar
- MELEGÁR1, melegare, s.n. (reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile; răsadniţă. – Din magh. melegágy.Trimis de cornel, 31.05.2004. Sursa: DEX '98MELEGÁR2, melegare, s.n. Bazin de lemn în care cade minereul sfărâmat din şteampurile ţărăneşti. – et. nec.Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MELEGÁR s. v. gloabă, mârţoagă, pătul, răsadniţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemelegár (răsadniţă, bazin de lemn în care cade minereul) s. n., pl. melegáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmelegár (melegáre), s.n. – (Trans.) Strat de băligar sau de îngrăşămînt. Mag. melegágy (Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 144); este evidentă încrucişarea cu bălegar.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.