mehtup

MEHTÚP, mehtupuri, s.n. (Turcism înv.) Scrisoare oficială; adresă, raport. – Din tc. mektup.

Trimis de baron, 23.01.2003. Sursa: DEX '98



MEHTÚP s. v. adresă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mehtúp s. n., pl. mehtúpuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



mehtúp (mehtúpuri), s.n. – Adresă, înscris oficial. tc. mektub (Şeineanu, III, 78). sec. XVIII, înv. – Der. mehtupciu, s.m. (scrib, secretar), din tc. mektubci.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER