- mecet
- MECÉT, meceturi, s.n. (înv. şi reg.) Casă de cult pentru religia musulmană; moschee mică. ♦ Cimitir turcesc. – Din bg., rus. mecet. cf. tc. m e s ç i t.Trimis de BlueEagle, 26.05.2004. Sursa: DEX '98MECÉT s. v. geamie, moschee.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemecét s. n., pl. mecéturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmecét (mecéturi), s.n. – Moschee, geamie. – Mr. micete. tc. meçid, din arab. masğid (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Şeineanu, II, 255; Eguilaz 451; Berneker, II, 29; Lokotsch 1435), cf. sp. mezquita, fr. mosquée, ngr. μεντζίτι, μετζέτι, bg. mečit, mag. mecset, sb. mečet, rus. mečetĭ. sec. XVII.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.