- maţ
- MAŢ, maţe, s.n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin1. ♢ expr. A-i chiorăi (cuiva) maţele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ♢ Compuse: (iht.) maţe-negre = scobar; (fam.) maţe-goale = om sărac; maţe-pestriţe = om rău şi foarte zgârcit; maţe-fripte = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – lat. matia.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MAŢ s. v. intestin.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemaţ s. n., pl. máţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmáţe-frípte s. m. invar.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmáţe-goále s. m. invar.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAŢ maţe n. pop. (la om şi la unele animale) Parte a aparatului digestiv în formă de tub cuprinsă între stomac şi anus; intestin. /<lat. matiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmaţ (máţe), s.n. – 1. (pl., înv.) Viscere. – 2. Intestin. – 3. Tub flexibil. – Mr. maţu, megl. maţ(ă), istr. mǫţę. lat. matia (Candrea, Revista ist. Archeol., VII, 83; Puşcariu 1048; Candrea-Dens., 1070; REW 5412), cf. napol. matsse, sard. matssa; sing. refăcut după maţe, pl. normal din matia › *maţă, cf. megl. (Byck-Graur 36). – Der. măţar, s.m. (vînzător de maţe); măţi, vb. refl. (Trans., a se sforţa).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.