mazdrac

MAZDRÁC, mazdrace, s.n. (înv. şi reg.) Lance sau suliţă lungă; măciucă ghintuită. – Din bg. majdrak.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



mazdrác s. n., pl. mazdráce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



mazdrác (-ci), s.m. – 1. Ghioagă, măciucă. – 2. Par, ţăruş. tc. muzrak, din arab. mizrak (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Meyer 277; Şeineanu, II, 253; Lokotsch 1476; Berneker, II, 63), cf. ngr. μισδράϰι, alb. mazdrak, bg. măzdrak, sb. mizdrak. De aici pare a proveni mazdrop, s.m. (arg., flăcău voinic, om tare).

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER