- maximă
- MÁXIMĂ, maxime, s.f. Enunţ formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită etc.; aforism, sentinţă, adagiu. – Din lat. maxima, fr. maxime.Trimis de RACAI, 23.09.2008. Sursa: DEX '98MÁXIMĂ s. aforism, cugetare, dicton, sentinţă, (livr.) adagiu, (rar) apoftegmă, parimie, (pop.) zicere, (înv.) pildă, (ir.) panseu. (O maximă celebră.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemáximă (valoare maximă, aforism) s. f., g.-d. art. máximei; pl. máximeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÁXIM//Ă maximăe f. Formulă lapidară, conţinând o cugetare, un gând adânc sau o normă de conduită; sentinţă; aforism. /<lat. maxima, fr. maximeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMÁXIMĂ s.f. Gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită etc.; aforism, adagiu. [< lat. maxima, fr. maxime].Trimis de LauraGellner, 25.10.2006. Sursa: DNMÁXIMĂ s. f. gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită; aforism, adagiu. (< fr. maxime, lat. maxima)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.