- maturaţie
- MATURÁŢIE, maturaţii, s.f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism până la dezvoltarea lor morfologică completă; proces de maturizare; maturare. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanţe sau sisteme coloide înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare. – Din fr. maturation.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MATURÁŢIE s. v. coacere.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimematuráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. maturáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. maturáţiei; pl. maturáţii, art. maturáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMATURÁŢI//E maturaţiei f. 1) Ansamblu de transformări sau de faze succesive prin care trece un organism până când ajunge la nivelul dezvoltării morfologice complete. 2) Ansamblu de modificări suferite de o celulă sexuală până ce ajunge să fie aptă pentru fecundare. 3) Totalitate de transformări fizice sau chimice prin care trece o substanţă pentru a ajunge la proprietăţile ei optime. /<fr. maturationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMATURÁŢIE s.f. 1. Totalitatea schimbărilor care se produc într-o celulă, într-un organism etc. până la maturitate; maturare. 2. Totalitatea transformărilor chimice sau fizice suferite de o substanţă până ajunge la forma definitivă. ♦ Îmbătrânire a materialelor sau a produselor nemetalice. [pron. -ţi-e, gen. -iei, var. maturaţiune s.f. / cf. fr. maturation, lat. maturatio].Trimis de LauraGellner, 31.05.2005. Sursa: DNMATURÁŢIE s. f. 1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate. 2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanţă până ajunge la forma definitivă. 3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice. 4. stadiu de colectare a unui abces. (< fr. maturation, lat. maturatie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.