- matur
- MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); cu judecată, cu experienţă. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedeşte o judecată adâncă, serios, chibzuit; p.ext. profund. [acc. şi: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Matur ≠ nematurTrimis de siveco, 06.11.2006. Sursa: AntonimeMATÚR adj. 1. adult, mare. (E de-acum om matur.) 2. (fig.) copt. (O minte matur.) 3. v. chibzuit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimematúr adj. m., pl. matúri; f. sg. matúră, pl. matúreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMATÚR matură (maturi, mature) 1) (despre organisme, fiinţe) Care se află în stare de dezvoltare deplină; ajuns în faza de maturitate; adult. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă profunzime şi maturitate; cu înţelepciune profundă şi serioasă. Om matur. Judecată matură. /<lat. maturus, it. maturoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMATÚR, -Ă adj. Ajuns la maturitate. ♦ Copt la minte; cu experienţă. ♦ Serios, adânc, profund, chibzuit. [acc. şi mátur. / < lat. maturus, it. maturo].Trimis de LauraGellner, 25.10.2006. Sursa: DNMATÚR, -Ă adj. 1. ajuns la maturitate; adult. ♢ copt (la minte), cu experienţă. 2. serios, adânc, profund. (< lat. maturus, it. maturo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.