- mator
- matór s. n., pl. matoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMATÓR s.n. (Poligr.) Instrument folosit în legătoria de artă pentru imprimări în piele. [< fr. matoir].Trimis de LauraGellner, 31.05.2005. Sursa: DNmátor, mátoră, mátori, mátore, adj. (reg.) bătrân, copt la minte, chibzuit, serios.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DARMATÓR s.n. instrument în legătoria de artă pentru imprimări în piele. (< fr. matoir)Trimis de raduborza, 15.10.2008. Sursa: MDNmátor (mátoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – var. matur. Mr. matur. sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Puşcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s.f., din fr. maturité. – Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s.f. (înv., vechime).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.