- mataragiu
- mataragíu s. m., art. mataragíul; pl. mataragíi, art. mataragíiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTrimis de blaurb, 04.07.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
matara — MATARÁ s. v. bidon, ploscă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime matará (matarále), s.f. – Carafă, ploscă. tc. matara (Şeineanu, II, 252; Tiktin). sec. XIX, înv. – Der. mataragiu, s.m. (sacagiu în armata turcă; funcţionar la curtea… … Dicționar Român