marş

MARŞ, (1, 2, 3) marşuri, (4, 5) interj. 1. s.n. Mers, deplasare a unei unităţi militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formaţie). ♢ Marş forţat = marş executat cu o viteză sporită faţă de cea normală. ♦ (înv.) Distanţă parcursă de o unitate militară în 24 de ore. ♦ Acţiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv. ♦ Probă atletică de mers rapid pe distanţe lungi. ♦ p.gener. Deplasare, drum, cursă (obositoare). 2. s.n. Compoziţie muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadenţa pasului unei formaţii, a unui cortegiu etc. 3. s.n. Compoziţie literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marş (2). 4. interj. Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unităţi militare sau a unui grup organizat. 5. interj. Cuvânt cu care se goneşte un câine sau, p.gener., un om. – Din fr. marche, germ. Marsch.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MARŞ s., interj. 1. s. (reg.) maşir. (A făcut un marş de peste 20 km.) 2. interj. (mil.) (rusism înv.) stupai! (Înainte, marş!) 3. interj. pleacă!, (reg.) maşir!, (rusism reg.) paşol! (marş de aici, obrazni-cule!) 4. interj. afară!, ieşi!, pleacă! (marş din cameră!) 5. interj. (reg.) jabă!, ni!, odâr!, ţibă!, ţâlea! (marş, Grivei!)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



marş interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



marş s. n., pl. márşuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MAR޹ marşuri n. 1) Mers ordonat şi cadenţat. A merge în marş. 2) Mişcare a unor unităţi militare (într-o anumită formaţie). ♢ marş forţat marş executat cu o viteză mai sporită decât cea obişnuită (de o unitate militară). 3) Compoziţie muzicală cu ritm vioi, cadenţat. 4) Poezie lirică patriotică. 5) sport Probă atletică caracterizată prin deplasarea la pas. /<fr. marche, germ. Marsch

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MAR޲ interj. 1) (se foloseşte pentru a da comanda de pornire militarilor) Înainte marş! 2) (se foloseşte pentru a alunga un animal sau în mod grosolan o persoană) Pleacă! Afară! Marş de aici! /<fr. marche, germ. Marsch

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MARŞ s.n. 1. Mers, mişcare a unei trupe (într-o anumită formaţie). ♦ Acţiune militară puternică de mare amploare, îndreptată contra unui obiectiv. ♦ Probă atletică pedestră, în timpul căreia concurenţii sunt obligaţi să meargă repede fără a alerga. 2. Piesă muzicală cu ritm puternic, după care se potriveşte cadenţa pasului unei trupe, a unui cortegiu etc. 3. Poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marş (2). [cf. fr. marche, germ. Marsch, rus. marş, it. marcia].

Trimis de LauraGellner, 09.10.2006. Sursa: DN



MARŞ interj. 1. Comandă de pornire a unei trupe. 2. Cuvânt cu care se alungă un câine; cuvânt cu care se îndepărtează în mod brutal un om. [< fr. marche < marcher – a merge].

Trimis de LauraGellner, 24.10.2006. Sursa: DN



MARŞ I. s. n. 1. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formaţie). ♦ marş forţat = marş executat cu o viteză sporită faţă de cea normală. 2. probă de atletism în timpul căreia concurenţii sunt obligaţi să meargă repede, fără a alerga. 3. piesă muzicală cu o mişcare uniformă sugerând pasul cadenţat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc. 4. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marş (3). 5. operaţie de extragere şi introducere în sondă a garniturii de foraj. II. interj. 1. comandă de pornire a unei trupe. 2. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om. (< fr. marche, germ. Marsch)

Trimis de raduborza, 21.04.2009. Sursa: MDN



marş (márşuri), s.n. – Mers. fr. marche. cf. marş, interj. (hai, înainte; afară), din fr. marche, se întrebuinţează ca ordin pentru soldaţi sau pentru cîini, cf. Graur, BL, VI, 155. – Comp. marşrută, s.f. (rută, itinerar), din germ. Marschrute, cf. rus. maršrut; mărşălui, vb. (a merge în marş), după germ. marschieren, rus. marširovati.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER