martin

MARTÍN, martini, s.m. (Ornit (ornitologie).; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruşi şi de pescari. – Din fr. martin.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MARTÍN s. (ornit.) 1. pescar, pescăruş. (martin denumeşte diverse specii de pescăruşi.) 2. v. pescăruş. 3. martin-mare v. pescar-de-mare.

Trimis de siveco, 22.12.2006. Sursa: Sinonime



MARTIN-DE-IÁRNĂ s. v. martin-mare, pes-car-de-mare, pescar-mare.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



MOŞ MARTÍN s. v. urs.

Trimis de siveco, 06.01.2009. Sursa: Sinonime



martín s. m., pl. martíni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MARTÍN martini m. Pasăre marină, de talie medie, cu aripi lungi şi cu penaj, mai ales, alburiu, care se hrăneşte cu peşti; pescăruş. /<fr. martin

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



martín s.m. (pop.) 1. numele ursului. 2. numele mai multor specii de pescăruşi.

Trimis de blaurb, 04.07.2006. Sursa: DAR



MARTÍN s.n. Pescăruş. [< fr. martin].

Trimis de LauraGellner, 24.10.2006. Sursa: DN



MARTÍN s. m. pescăruş. (< fr. martin)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



Martín (martíni), s.m. – 1. Sărbătoare populară (1-3 februarie); se respectă pentru a dobîndi protecţie contra lupilor. – 2. Urs. De la Martin, nume de persoană; cf. REW 5381.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER