- marnare
- marnáre s. f., pl. marnăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMARNÁRE s.f. Operaţia de presărare a unui sol cu marnă. [< marnă, după fr. marnage].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
marnare
Look at other dictionaries:
marnare — mar·nà·re v.tr. TS agr. trattare, concimare con marna {{line}} {{/line}} DATA: 1670. ETIMO: cfr. fr. marner … Dizionario italiano
marnato — mar·nà·to p.pass., agg. → marnare … Dizionario italiano
marnatura — mar·na·tù·ra s.f. TS agr. il marnare e il suo risultato {{line}} {{/line}} DATA: av. 1869 … Dizionario italiano
