- maritim
- MARÍTIM, -Ă, maritimi, -e, adj. 1. Care se află la ţărmul sau în apropierea mării2. 2. Care este în legătură cu navigaţia pe mare2. ♢ Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. [acc. şi: maritím] – Din fr. maritime.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MARÍTIM adj. marin, (înv.) marineţ. (Cale maritim.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemarítim adj. m., pl. marítimi; f. sg. marítimă, pl. marítimeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMARÍTIM maritimă (maritimi, maritime) 1) Care este în legătură cu marea; aflat pe malul mării. Port maritim. 2) Care este influenţat de mare; determinat de acţiunea mării. Climă maritimă. 3) Care se produce pe mare; realizat pe mare. Navigaţie maritimă. 4) Care ţine de navigaţia pe mare. Drept maritim. Forţă maritimă. /<fr. maritimeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMARÍTIM, -Ă adj. Care aparţine, care este în legătură cu navigaţia pe mare; care este lângă mare. ♢ Putere maritimă = stat cu o flotă puternică. [cf. fr. maritime, lat. maritimus].Trimis de LauraGellner, 24.10.2006. Sursa: DNMARÍTIM, -Ă adj. 1. care este lângă mare; de mare, al mării. 2. referitor la navigaţia pe mare, la marină. (< fr. maritime, lat. maritimus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.