- apolinic
- APOLÍNIC, -Ă, apolinici, -ce, adj. (Despre artă şi cultură) Care este orientat spre ordine, măsură şi armonie, caracterizat printr-o contemplare senină, detaşată; lucid, raţional. – Din germ. apollinisch.Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX '98apolínic adj. m., pl. apolínici; f. sg. apolínică, pl. apolíniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAPOLÍNIC, -Ă adj. Referitor la zeul Apolo. ♦ Luminos, senin, echilibrat. ♦ (Op. d i o n i s i a c) Termen folosit de Nietzsche, prin care înţelegea o atitudine meditativ-teoretică, bazată pe ordine, armonie, echilibru şi măsură. [cf. germ. apollinisch, it. apollineo].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNAPOLÍNIC, -Ă adj. 1. referitor la zeul Apolo; apolinar. ♢ luminos, senin, echilibrat. 2. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, măsură, claritate în gândire. (< germ. apollinisch)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.