- maramă
- MARÁMĂ, marame, s.f. Fâşie lungă de voal fin, cu care îşi acoperă capul femeile de la ţară când se îmbracă în costum naţional (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ştergar (2). [var.: mahrámă s.f.] – Din tc. mahrama.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MARÁMĂ s. năframă, (reg.) şervet, (Transilv.) pinten, (Transilv., Maram. şi Bucov.) pânzătură, (Maram.) şirincă. (Purta pe cap o maramă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemarámă s. f., g.-d. art. marámei; pl. marámeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMARÁM//Ă maramăe f. Broboadă din ţesătură fină de borangic, fiind parte componentă a costumului naţional femeiesc. [G.-D. maramei] /<turc. mahramaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmarámă, maráme, s.f. (pop.) 1. fâşie lungă de voal fin (borangic), cu franjuri la capete, cu care îşi acoperă capul femeile de la ţară. 2. (înv.) ştergar. 3. broboadă subţire de mireasă. 4. văl. 5. (la pl. art.) horă la cununie.Trimis de blaurb, 04.07.2006. Sursa: DARmarámă (maráme), s.f. – Văl. – var. mahramă, năframă. tc. (arab.) mahrama (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Şeineanu, II, 248; Berneker, II, 5; Lokotsch 1361), cf. ngr. μαχραμᾶς, alb. maram, bg., sb. marama, pol. machram. Pentru var., cf. sb. maframa.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.