maramă

MARÁMĂ, marame, s.f. Fâşie lungă de voal fin, cu care îşi acoperă capul femeile de la ţară când se îmbracă în costum naţional (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ştergar (2). [var.: mahrámă s.f.] – Din tc. mahrama.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MARÁMĂ s. năframă, (reg.) şervet, (Transilv.) pinten, (Transilv., Maram. şi Bucov.) pânzătură, (Maram.) şirincă. (Purta pe cap o maramă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



marámă s. f., g.-d. art. marámei; pl. maráme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MARÁM//Ă maramăe f. Broboadă din ţesătură fină de borangic, fiind parte componentă a costumului naţional femeiesc. [G.-D. maramei] /<turc. mahrama

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



marámă, maráme, s.f. (pop.) 1. fâşie lungă de voal fin (borangic), cu franjuri la capete, cu care îşi acoperă capul femeile de la ţară. 2. (înv.) ştergar. 3. broboadă subţire de mireasă. 4. văl. 5. (la pl. art.) horă la cununie.

Trimis de blaurb, 04.07.2006. Sursa: DAR



marámă (maráme), s.f. – Văl. – var. mahramă, năframă. tc. (arab.) mahrama (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Şeineanu, II, 248; Berneker, II, 5; Lokotsch 1361), cf. ngr. μαχραμᾶς, alb. maram, bg., sb. marama, pol. machram. Pentru var., cf. sb. maframa.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER