manutanţă

MANUTÁNŢĂ, manutanţe, 1. Subunitate în cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile şi care este dotată cu instalaţiile şi utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. 2. Operaţie de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deşeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [var.: manutenţiúne s.f.] – Din fr. manutention.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



manutánţă s. f., g.-d. art. manutánţei; pl. manutánţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MANUTÁNŢ//Ă manutanţăe f. înv. Serviciu de intendenţă care se ocupa de fabricarea pâinii pentru militari; brutărie militară. /<fr. manutention

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MANUTÁNŢĂ s.f. Brutărie în care se face pâine pentru armată. [cf. fr. manutention].

Trimis de LauraGellner, 25.05.2005. Sursa: DN



MANUTÁNŢĂ s. f. 1. brutărie pentru armată. 2. deplasare şi depozitare a mărfurilor în vederea vânzării, a expedierii. (< fr. manutention)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



manutánţă (manutánţe), s.f. – Intendenţă, loc unde se face pîinea cazonă. fr. manutention; rezultatul normal ar fi *manutanţie (ca şi compoziţi(un)e din composition).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER