manubriu

manubriu: MANÚBRIU, manubrii, s.n. 1. (zool.) Formaţie tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică în formă de mâner. – Din fr., lat. manubrium.

Trimis de claudia, 18.04.2008. Sursa: DEX '98

manúbriu s. n. [-briu pron. -briu], art. manúbriul; pl. manúbrii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MANÚBRIU s.n. 1. Tub la meduze unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică având formă de mâner. ♢ Manubriu sternal = os lat articulat cu sternul. 3. Celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. [pron. -briu. / < fr., lat. manubrium – mâner].

Trimis de LauraGellner, 25.05.2005. Sursa: DN

MANÚBRIU s. n. 1. tub la meduze unde se află orificiul buco-anal. 2. structură anatomică în formă de mâner. o manubriu sternal = os lat, articulat cu sternul. 3. celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. (< fr., lat. manubrium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

manúbriu — s. n. [ briu pron. brìu], art. manúbriul; pl. manúbrii … Romanian orthography
manubrio — ma·nù·brio s.m. CO 1a. parte di un congegno che si impugna per mettere in movimento o comandare un meccanismo 1b. tubo metallico opportunamente sagomato e dotato di due impugnature alle estremità che serve per manovrare la ruota anteriore di… … Dizionario italiano

Academic Dictionaries and Encyclopedias