- manivelă
- MANIVÉLĂ, manivele, s.f. Pârghie (cotită sau curbă) care serveşte la acţionarea unui mecanism, la transformarea unei mişcări de rotaţie într-o mişcare rectilinie (şi invers) etc. – Din fr. manivelle.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MANIVÉLĂ s. (tehn.) 1. (înv.) sucitor. (manivelă la o maşină.) 2. v. cocârlă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemanivélă s. f., g.-d. art. manivélei; pl. manivéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMANIVÉL//Ă manivelăe f. Pârghie curbată care serveşte la imprimarea unei mişcări de rotaţie a unui mecanism. /<fr. manivelleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMANIVÉLĂ s.f. Mâner de lemn sau de fier (încovoiat astfel încât să formeze de două ori câte un unghi drept) care serveşte la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mişcări de rotaţie într-o mişcare rectilinie etc. [< fr. manivelle].Trimis de LauraGellner, 20.10.2006. Sursa: DNMANIVÉLĂ s. f. pârghie îndoită în unghi drept, care serveşte la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mişcări de rotaţie într-o mişcare rectilinie etc. (< fr. manivelle)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmanivélă (manivéle), s.f. – Un fel de mîner cu care se face mişcarea de rotaţie. fr. manivelle, poate parţial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. μανοβέλα.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.