maniheism

MANIHEÍSM s.n. Doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui şi al răului. – Din fr. manichéisme.

Trimis de laurap, 25.11.2002. Sursa: DEX '98



maniheísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MANIHEÍSM s.n. Doctrină religioasă-filozofică din Orient, care, îmbinând eclectic zoroastrismul cu elemente creştine şi budiste, susţinea ideea luptei veşnice între cele două principii, binele şi răul. [< fr. manichéisme, cf. Maniheu – învăţat persan].

Trimis de LauraGellner, 09.10.2006. Sursa: DN



MANIHEÍSM s. n. 1. doctrină religioasă-filozofică, care stabileşte ca principiu fundamental lupta veşnică dintre cele două principii contrare, binele şi răul. 2. atitudine care se inspiră din concepţia dualistă a binelui şi răului. (< fr. manichéisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN