Dicționar Român. 2013.
măngălui — MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. – Din magh. mángoló. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 măngăluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 … Dicționar Român
mangăluire — MANGĂLUÍRE, mangăluiri, s.f. (text.) Acţiunea de a mangălui – v. Mangălui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
mangăluit — MANGĂLUÍT1 s.n. Mangăluire – v. Mangălui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MANGĂLUÍT2, Ă, mangăluiţi, te, adj. (Despre ţesături) Finisat cu mangălul – v. Mangălui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
măngălắu — ( láie), s.n. – 1. Sul, tăvălug. – 2. Fălţuitor. Mag. mángalló (Philippide, Principii, 4; Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 143). În Trans., Mold. şi Bucov. – Der. măngălui, vb. (a călca rufe). Trimis de blaurb, 24.03.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
