mangafa

MANGAFÁ, mangafale, s.f. (fam.) Om care nu merită nici o consideraţie; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa.

Trimis de claudia, 27.09.2003. Sursa: DEX '98



mangafá s. f., art. mangafáua, g.-d. art. mangafálei; pl. mangafále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



mangafá (mangafále), s.f. – Prostănac, neghiob. tc. mankafa, mangafa (Şeineanu, II, 246; Ronzevalle 157).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER