- mamă
- MAMA-CÓDRULUI s. v. mama-pădurii.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMAMA-HÚCIULUI s. v. mama-pădurii.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMAMA-OGÁŞILOR s. v. mama-pădurii.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMAMA-PĂDÚRII s. v. barba-popii, năprasnică, sânziene-de-pădure, vinariţă.Trimis de siveco, 06.03.2008. Sursa: SinonimeMAMA-PLOÁIE s. v. caloian.Trimis de siveco, 07.04.2009. Sursa: Sinonimelă-mă-mámă s. m. invar.Trimis de siveco, 08.04.2009. Sursa: Dicţionar ortograficmáma-pădúrii (plantă, boală, femeie urâtă şi rea) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmámă-máre s. f., art. máma-máre, g.-d. art. mámei-máriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmámă-ta (-sa) s. f.+ adj., g.-d. mámă-tii (-sii)Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficMÁM//Ă mamăe f. 1) (folosit şi ca termen de adresare) Femeie în raport cu copiii pe care i-a născut. 2) (folosit şi ca adresare respectuoasă) Femeie în vârstă; maică. ♢ mamă bună mamă adevărată. mamă vitregă soţia unui bărbat în raport cu copiii acestuia din altă căsătorie. mamă-soacră mama soţiei sau a soţului în raport cu ginerele sau cu nora. mamă adoptivă femeie care a înfiat un copil. 3) (folosit ca adresare drăgăstoasă faţă de un copil) Copilaşule! 4) Punct iniţial al unui lucru; origine. Repetiţia este mamăa învăţăturii. 5) Femelă a unui animal în raport cu puii săi. ♢ mamăa-pădurii a) personaj fantastic închipuit ca o bătrână gheboasă, urâtă şi rea; b) plantă erbacee parazită, cu tulpina fără frunze şi cu flori roşii. [G.-D. mamei] /<lat. mammaTrimis de siveco, 08.10.2004. Sursa: NODEXmámă (máme), s.f. – Femeie considerată în raport cu copii ei. – Mr., megl. mamă. Creaţie expresivă, probabil continuarea directă a lat. mamma (Diez, I, 260; Puşcariu 1019; Candrea-Dens., 1044; REW 5307). Este cuvînt infantil, de uz foarte general, bazat pe ideea de "hrană" sau "persoană care procură hrana"; în aşa fel că ajunge să semnifice atît "mamă" cît şi "ţîţă"; cf. v. gr. μάμμα, ngr. μάμα alb. mëmë, sl. (bg., sb., cr., rus.) mama, mag. mama, it. mamma, fr. maman, sp. mama etc. Continuarea lat. mamma pare să se demonstreze prin mr. mămos "care are guşă". Fără îndoială, există unii care-l pun în legătură cu alb. (Philippide, II, 646), şi cu sl. (Cihac, II, 185; Conev 57; cf. Puşcariu, Lr., 281). E cuvînt de largă circulaţie (ALR, I, 155). În limbaj vulgar, în Munt., se abreviază cu un adj. posesiv: mă-ta (‹ mamă-ta) mă-sa (‹ mamă-sa), cf. it. mammata, mr. mă-ta. cf. muma, mămăligă. Der. mamaie, s.f. (mamă); mămică, s.f. (mamă); mămucă, s.f. (Mold., mamă); mamă-mare, s.f. (bunică); mucă, s.f. (Olt., mamă), reducere din mămucă; muică, s.f. (Olt., mamă), încrucişare a cuvîntului anterior cu maică.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.