magopeţ

magopéţ, magopéţi, s.m. (înv.) 1. om necioplit, mojic; om şiret. 2. brutar.

Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR



magopéţ (magopéţi), s.m. – Ţăran, mojic, bădăran. – var. magopăţ. v. sb. magjupicĭ "bucătar, sclav ţigan", cf. sb. magupac "bucătar" (Cihac, II, 131; Tiktin). – Der. magopaţă, s.f. (femeie stricată).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER