- magnetofon
- MAGNETOFÓN, magnetofoane, s.n. Aparat care înregistrează şi reproduce sunetele cu ajutorul unei benzi speciale, acoperite cu o substanţă feromagnetică. – Din fr. magnétophone.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MAGNETOFÓN s. (fam.) mag. (A înregistra ceva la magnetofon.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemagnetofón s. n., pl. magnetofoáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAGNETOF//ÓN magnetofonoáne n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor sonore pe o bandă magnetică sau pe un fir metalic şi reproducerea lui ulterioară. /<fr. magnétophoneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMAGNETOFÓN s.n. Dispozitiv de înregistrare şi de reproducere a sunetelor cu ajutorul unei benzi, al unei sârme de oţel sau al unui film cu substanţă feromagnetică. [< germ. Magnetophon – nume comercial al fabricii "Telefunken", cf. fr. magnétophone, cf. gr. magnes – magnet, phone – voce].Trimis de LauraGellner, 18.10.2006. Sursa: DNMAGNETOFÓN s. n. aparat de înregistrare şi redare electromagnetică a sunetelor cu ajutorul unei benzi subţiri de oţel, sau de material plastic, acoperită cu un strat fin de substanţă feromagnetică. (< fr. magnétophone)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.