- magnetism
- MAGNETÍSM s.n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ♢ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însufleţite şi care s-ar transmite (în anumite condiţii) de la om la om; concepţie şi ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietăţile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietăţile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MAGNETÍSM s. 1. magnetism pământesc v. magnetism terestru; magnetism terestru = magnetism pământesc. 2. magnetism animal = mesmerism.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemagnetísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAGNETÍSM n. 1) Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♢ magnetism terestru (sau pământesc) totalitate a proprietăţilor magnetice ale Pământului. 2) Parte a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor şi proprietăţilor magnetice ale corpurilor. /<fr. magnétisme, germ. MagnetismusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMAGNETÍSM s.n. Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♢ Magnetism terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; magnetism animal = pretins fluid care ar lucra asupra simţurilor şi imaginaţiei, producând diferite fenomene. ♦ Capitol al fizicii care studiază proprietăţile magnetice ale materiei. [cf. fr. magnétisme, germ. Magnetismus].Trimis de LauraGellner, 08.10.2006. Sursa: DNMAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. o magnetism terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; magnetism animal = pretins fluid care ar lucra asupra simţurilor şi imaginaţiei, producând diferite fenomene. ♢ (fig.) atracţie; influenţă, fascinaţie. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice. (< fr. magnétisme, germ. Magnetismus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.