- mag
- MAG, magi, s.m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p.ext. învăţat; filozof; astrolog; vrăjitor. ♦ (În religia creştină) Fiecare dintre cei trei regi veniţi din Orient să se închine lui Isus la naşterea sa. ♦ fig. Sol, vestitor. – Din sl. magŭ.Trimis de claudia, 16.09.2003. Sursa: DEX '98MAG s. 1. v. vrăjitor. 2. (bis.) (înv.) vâlfă. (Cei trei mag de la răsărit.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMAG s. v. astrolog.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMAG s. v. magnetofon.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemag s. m., pl. magiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAG magi m. 1) (în antichitate) Preot la popoarele orientale. 2) Persoană care prezice viitorul (după poziţia aştrilor). 3) fig. Om învăţat; persoană atotştiutoare; filozof. 4) Persoană care face vrăji; vrăjitor. 5) (în religia creştină) Rege mitic despre care se spune că ar fi venit din orient la Bethleem să se închine lui Isus Hristos, la naşterea lui. 6) fig. Persoană care duce sau aduce veşti; vestitor. /<sl. maguTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmag (mági), s.m. – 1. Magician. – 2. Astrolog, sol.., (religie) rege din Orient. – Mr. mag. ngr. μάγος, cf. bg. mag; şi, în parte, din lat. magus. – Der. magie (var. înv. maghie), s.f., din lat. magia, gr. μαγεία, (sec. XVII) şi, modern, din it. maggia, fr. magie; magic, adj., din fr. magique; maghicesc, adj. (înv., magic).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.