lălăit

LĂLĂÍT, lălăituri, s.n. (fam.) Faptul de a lălăi. – v. lălăi.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



lălăít s. n., pl. lălăíturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic