lângoare

LÂNGOÁRE s.f. v. lingoare.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



LÂNGOÁRE s. v. afecţiune, boală, maladie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MINTA LÂNGÓRII s. v. izma broaştei, menta broaştei.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



lângoáre s. f., pl. lângóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



lîngoáre (lângóri), s.f. – 1. Boală, suferinţă. – 2. Tifos, febră tifoidă. – var. lingoare, lungoare. Mr. lîngoare, lungoare, megl. lăngoare. lat. languōrem (Puşcariu 980; Candrea-Dens., 1001; REW 4891; DAR), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169). Pentru semantism, cf. Şeineanu, Semasiol., 189. Este cuvînt comun (ALR, I, 111); var. se explică prin încrucişare cu lingere sau cu lung. cf. şi lînced. – Der. lînguros, adj. (bolnăvicios, slab), dublet al neol. languros, adj. (galeş), din fr. langoureux. Lînji, vb. (a lîncezi), cuvînt rar, pe care Puşcariu 982 îl crede der. de la un lat. *languῑre, pare să rezulte dintr-o confuzie cu tînji. Lungurică, s.f. (plantă, Galeopsis Tetrahit), stă în loc de *lîngurică (Tiktin).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER