- lânced
- LẤNCED, -Ă, lâncezi, -de, adj. 1. (înv.) Slăbit de boală, sleit de puteri. 2. Lipsit de vigoare sau de energie; moale. – lat. languidus.Trimis de ionel_bufu, 21.05.2004. Sursa: DEX '98LÂNCED adj. v. bolnav, dulceag, fad, insipid, nesănătos, searbăd, suferind.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelânced adj. m., pl. lâncezi; f. sg. lâncedă, pl. lâncedeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÂNCE//D lânceddă (lâncedzi, lâncedde) 1) Care este lipsit de vigoare; fără energie şi forţă vitală. 2) înv. Care este slăbit din cauza unei boli; sleit de puteri. /<lat. languidusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlîncéd (lấncedă), adj. – 1. Galeş, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. lat. languĭdus (Puşcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul g › c este modern (totuşi se aude var., rară, lînged). A fost explică prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferinţă, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s.f. (boală, suferinţă). cf. lîngoare.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.