- lut
- LUT, (rar) luturi, s.n. 1. Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, folosită în olărie, în construcţii şi în sculptură; argilă. ♢ Lut verde = argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele ţărăneşti. ♢ expr. A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influenţat. 2. Pământ. ♦ fig. Cadavru. – lat. lutum.Trimis de ana_zecheru, 21.03.2008. Sursa: DEX '98LUT s. v. argilă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRÂNDUNICĂ-DE-LÚT s. v. lăstun-de-mal.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimelut s. n., pl. lúturiTrimis de siveco, 21.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficLUT luturi n. 1) Rocă sedimentară de culoare galbenă-roşcată sau cafenie, folosită în construcţii şi în olărie; argilă. ♢ Greu ca lutul foarte greu. 2) poet. Trupul omenesc (după moarte). ♢ Chip de lut se spune despre o persoană indiferentă. /<lat. lutumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlut (lúturi), s.n. – 1. Argilă. – 2. Pămînt. – Mr., megl., istr. lut. lat. lutum (Puşcariu 1005; Candrea-Dens., 1032; REW 5189), cf. it. loto, sp., port. lodo. – Der. lutărie, s.f. (loc unde se extrage argila); lutişor, s.m. (roşu aprins, ocru); lutos, adj. (argilos), care poate proveni şi direct din lat. lutōsus (Puşcariu 1006; Candrea-Dens., 1033; REW 5186); lutui, vb. (a tencui, a lipi). ngr. λοῦτος pare să se explice din rom. (Meyer, Neugr. St., II, 76).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.