lustragiu

lustragiu: LUSTRAGÍU, lustragii, s.m. Persoană care curăţă şi lustruieşte încălţămintea; văcsuitor. – Lustru¹ + suf. -agiu.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LUSTRAGÍU s. văcsuitor. (E de profesie lustragiu.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

lustragíu s. m., art. lustragíul; pl. lustragíi, art. lustragíii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LUSTRAGÍ//U lustragiui m. Persoană specializată în lustruirea încălţămintei. [Sil. lus-tra-] /lustru + suf. lustragiuagiu

Trimis de siveco, 07.04.2005. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

văcsuitor — VĂCSUITÓR, OÁRE, văcsuitori, oare, s.m. şi f. Lustragiu. [pr.: su i ] – Văcsui + suf. tor. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VĂCSUITÓR s. v. lustragiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime văcsuitór s … Dicționar Român
Nicolae Constantin Batzaria — Born November 20, 1874(1874 11 20) Kruševo Died January 28, 1952(1952 01 28) (aged 77) Bucharest … Wikipedia
lustragerie — LUSTRAGERÍE, lustragerii, s.f. Atelier unde se curăţă şi se lustruieşte încălţămintea. – Lustragiu + suf. ărie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 lustrageríe s. f., art. lustragería, g. d. art. lustrageríei; pl. lustrageríi, art … Dicționar Român
lustru — LÚSTRU1 s.n. Strălucire naturală sau obţinută prin procedee artificiale a suprafeţei unui obiect; luciu. ♢ expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias